Prima suflare
Zi de şcoală, cea dintâi. Totul e nou, necunoscut. Lume multă, agitaţie mare. Pentru nimic. Mihai, în gândul său, se-ntreabă oare dacă aici îi este locul. Agitat, emoţionat, stă liniştit într-un colţ al curţii liceului. Îşi priveşte viitorii colegi, îşi priveşte viitoarea şcoală. Arată bine. Îi place. Ceremonia începe. Director sever, se zvonea de mult.
Atent, Mihai ascultă spusele directorului, şi dintr-o dată o fată se apropie de el. Brunetă, frumoasă, îmbrăcată elegant, ca pentru prima zi de şcoală, se apropie cu paşi repezi de Mihai. O observă şi se uită insistent la ea. Amândoi se salută în acelaşi timp, apoi îi bufneşte râsul.
- OK! Eu prima, şi zâmbeşte spre Mihai. Bună din nou, sunt Ana, boboaca la 9D.
- Bună, şi eu tot la a IX-a D am fost repartizat, se pare că vom fi colegi, îi răspunde Mihai cu o oarecare mândrie.
- Foarte frumos, sper să ne înţelegem bine, îi răspunde Ana şi pleacă către grup de fete.
Mihai rămâne câteva secunde bune pe gânduri. Se pare că Ana îi lăsase o impresie bună, dându-i câteva idei, brusc se gândea la viitor.
Ceremonia se sfârşeşte. Mihai intră în noua sa clasă.
Nu ştie în ce bancă să se aşeze. Se uită rapid prin bănci, şi o vede pe Ana în banca a doua, rândul de la fereastră. Singură. Se duce la ea, se aşează.
