Cunoaşterea
În clasă toţi copii fac cunoştinţă. Mihai şi Ana stau retraşi în banca lor. Vorbesc.
Discută despre şcoală, despre ce le-ar plăcea să facă în aceşti 4 ani de liceu. Gusturile sunt cam la fel. Lui Mihai îi place conversaţia, Anei la fel.
Deodată, linişte totală. Viitoarea dirigintă a clasei a IX-a D intră în sală. Toată lumea atentă, şi oarecum speriată.
- Oare asta o fi a dracu’ ? se aude undeva din spatele clasei. Fiecare râde pe sub mustăţi, până şi doamna profesoară.
- Bună ziua, mă numesc A.D. Monica, şi de acum încolo vom fi împreună pentru 4 ani de zile într-o relaţie, să sperăm bună, de diriginte-elev, şi mai presus, profesor-elev. Şi nu, nu sunt a dracu’, adaugă diriginta. Doar dacă mă provocaţi. Acum vă veţi primi manualele, aveţi grijă de ele, le veţi restitui la sfârşitul clasei. Veţi primi şi orarul, de mâine se vor începe cursurile.
Un oftat puternic acaparează întreaga clasă.
După aproximativ o oră de împărţit manuale,scris orarul pe tablă, făcut cunoştinţă, Mihai vrea să plece acasă, ca toţi ceilalţi de altfel. Îi salută pe viitorii colegi, şi merge spre uşa clasei. Ana îl strigă şi-l roagă să o aştepte şi pe ea. Amândoi coboară pentru prima dată treptele liceului în care vor învăţa 4 ani de acum încolo, şi ies în acelaşi timp pe poarta liceului.
Mihai o întreabă, din curiozitate, dar mai mult să afle cât mai multe informaţii despre Ana, unde stă şi cu ce merge acasă. Spre surprinderea lui, Ana stătea relativ aproape de el.
Ana, dornică de mai multă conversaţie cu un viitor coleg, îi propune lui Mihai, fără a-i da şansa să refuze, să meargă la o cafea într-o cafenea din apropiere.
