După prima zi
În autobuz, aglomeraţie mare. Se observa că anul şcolar a început.
Mihai încearcă să îi ceară numărul de telefon Anei. Nu ştie cum, este un pic timid. Până la urmă îşi face curaj şi îi cere numărul cu pretextul “să te sun mâine dimineaţă să mergem împreună la şcoală, dacă vrei, desigur”.
Ajung în staţia unde trebuia să coboare Ana, se salută, şi se despart.
Mihai, fiind singur acum, se tot gândea la cum va fi viaţa lui de licean. Se gândea şi la Ana, pentru că în adâncul sufletului său simţea ceva şi nu ştia ce simte, era pentru prima oară. Nu ştia ce să facă, nu era sigur pe el, avea oarecare temeri, îi era frică să nu fie refuzat de Ana, aşa că hotărăşte să nu acţioneze prea repede, mai aşteaptă puţin să prindă destul curaj.
Ajunge şi Mihai acasă. Stătea undeva spre periferie, la casă. Un cartier destul de urât, majoritatea oamenilor fiind cu vârste cuprinse între 40 şi 70 de ani. Puţini copii, puţini adolescenţi. Pe strada lui Mihai era de vârstă cu încă doi copii : o fată, Larisa, şi prietenul lui din copilărie, Cristi. Mai era şi Vlad, dar acesta era un pic mai mare, şi nu prea stătea mereu p-acasă.
Intră Mihai în curte, îşi salută bunicii, ca de fiecare dată, şi intră în casă. Mama sa era la bucătărie, gătea, tatăl său nu era acasă, plecat la serviciu. Mihai intră direct în camera sa, se aşează la calculator. Vine şi mama în cameră.
- Hei, salut. Ce faci, direct la calculator? Ce ai făcut la şcoală? Cum ţi s-a părut prima zi?
- Bine, e liceu mare, mulţi oameni. Îmi place.
- Şi? Ai vorbit şi tu cu cineva? Cu cine te-ai aşezat în bancă? Cum este diriginta? Sau e diriginte?
- Da, am stat cu o fată, Ana, şi da, avem dirigintă. E OK, aşa mi s-a părut. Hai că am puţină treabă, mă laşi şi pe mine? şi îşi întoarce privirea spre monitor.
- Bine, bine, te las. De mâncat, nu mănâci? Nu ţi-e foame?
- Nu mamă !
Se face ora 8, Mihai tot la el în cameră, tot la calculator. Îl strigă mama la masă.Se duce. Nu scoate nici o vorbă cât timp mănâncă. Se grăbeşte, în 5 minute a terminat de mâncat tot, se ridică şi merge din nou în camera sa. Vede telefonul, îşi aduce aminte de Ana.
Îşi ia telefonul, se aşează în pat. Contacte, Ana. Stă câteva secunde bune şi se uită la numărul Anei.
